Teodor Baconsky, Despre Necunoscut, Humanitas, 2007, p. 66-67.

“Omul din reţea cere atenţie întrucît nu suportă contradicţia dintre propriul anonimat şi era accesului. Vedetizarea virtuala, măsurată prin numărul accesărilor (adică prin cantitatea de atenţie dislocată) este marea iluzie a imposturii postmoderne. Toata această configuraţie epistemică imită o comunitate de personalităţi accentuate, dar nu e mai mult decît o breaslă grotescă de solitari cacofonici. Parodie underground a veritabilei elite, paliativ al selecţiei abolite, noul model al cunoaşterii interpresonale se vrea o liturghie a recunoaşterii cu orice preţ.”

“Oamenii ‘conectaţi’ ai zilelor noastre nu cultivă doar fantasma celebrităţii, ci şi preţuirea, pe care viaţa reală le-o refuză. Ei profită de net pentru a ne aminti ca fiinţează alături, fără ca noi să ştim şi chiar dacă nu vrem ori nu ne pasă. Conduita lor afişează o gesticulaţie aparentă, un euforic tembelism al nudităţii. În fond însă, acest comportament solicită (chiar daca ne lasă impresia că pretinde) un ecou sufletesc, un oarecare – oricît de puţin angajant – răspuns.”