ÎNVĂŢĂTURILE LUI NEAGOE BASARAB CĂTRE FIUL SĂU TEODOSIE (1650)

O, fătul mieu şi voi, fraţilor, cât iaste de bine să mângâiaţi pre boiari şi pre slugile voastre în toată vrémea şi să vă sfătuiţi cu dânşii în tot ceasul şi să luaţi sfat şi de la cei mari şi de la cei ai doilea şi de la cei mai de jos, că aşa să cade. Să mergi cu dânşii într-un loc de taină şi să sfătuiţi toate sfaturile, şi care vor fi mai bune voi le primiţi în inimile voastre; iar care nu vă vor fi de folos voi le lăsaţi. Şi să nu opreşti pre nimeni să nu grăiască la sfat, zicând: „Iată că cuvintele tale nu ne sunt nici de o treabă, că grăişi nişte cuvinte în zadar”.

Ce toate cuvintele, ale tuturor, le priiméşte a fi bune, iar şi pentru cinstea voastră; pentru că tot sfétnicii şi boiarii fac sfaturile, iar deaca să isprăvéşte şi să tocméşte sfatul bine şi cum să cade, deacii numai lauda şi pohvala domnului iaste preste toată lumea, iar sfétnicii şi boiarii întru nimica nu să pomenescu. Şi zic toţi: „Harnic şi vrédnic şi înţelept domn iaste acesta şi vrédnic de a să pomeni şi de a să ferici în toate lucrurile lui”.

Iar de să va zminti sfatul şi nu va fi sfat bun şi cu chibzuială decii nimeni nu va vinovăţi pre sfétnici, nici pre boiari, ci numai pre domn şi vor zice: „Acesta iaste domn nebun şi nu i să cade lui să fie între domni”. Pentr-acéia trebue să te sfătueşti cu boiarii în tot ceasul, macar de sunteţi şi domni şi putérnici. Că domnul să socotéşte ca un deal mare şi nalt, când are nişte păzitori foarte buni de-l păzescu şi-l curăţescu de toate uscăciunile şi secăturile şi de alte lucruri care nu sunt de treabă. Deci, până îl curăţescu păzitorii şi-l păzescu di toate răutăţile şi primejdiile, el créşte frumos şi face multe feliuri de flori şi să înălţează minunat şi frumos şi să laudă numele lui preste tot pământul, iar numele păzitorilor lui nimeni nu le mai pomenéşte.

Iar deaca-l părăsescu păzitorii şi nu-l mai păzescu, el să pustiiaşte şi nici locul nu i să cunoaşte şi numele lui piiare şi tréce ca o umbră. Aşa şi domnul: până îl păzescu sfétnicii şi boiarii lui cei bătrâni cu sfat bun şi-l curăţescu de toate sfaturile céle réle şi de năravurile céle réle, lauda lui şi înţelepciunea i să întinde spre faţa a tot pământul, şi numele lui cel bun să proslăveşte pre toate ţărâle, şi zic toţi: „Tu eşti mai vrédnic şi mai înţeleptu decât toţi”. Iar nu zic că fac boiarii voştri acéle sfaturi, ci laudă tot pre domn şi numele lui proslăvescu. Iar boiarii, măcar deşi fac ei sfaturile céle bune, nimeni nu-i ştie, nici îi laudă. Pentru-acéia iaste bine să priimiţi sfaturile cu bucurie, ca să nu să umple cu voi cuvintele carele zic în Sfânta Scriptură aşa: „Amar celuia ce să socoteşte el însuşi deosebi, iar pre alt pre nimeni nu întreabă de sfat”; că acela nu iaste nici de o treabă domnului său şi să piiarde el însuşi şi să va chema nebun pentru semeţiia.

Dreptu acéia, fraţilor şi fătul mieu, pre toţi boiarii voştri să-i mângâiaţi şi să ziceţi cătră dânşii: „Auziţi, boiari, iată ce cuvinte ne-au adus solul astăzi! Deci acum vă sfătuiţi, să ştim ce răspunsu îi vom da împotriva solii lui”. Aşa zi cătră boiarii tăi şi le dă pace să facă sfat înaintea ta.