Schimbarea politicilor sociale ale Bisericii, după câteva decenii de izolaţionism liturgic, a fost însoţită de împrospătarea reflecţiei sistematice a teologilor. Patru volume recent tipărite probează importanţa chestiunii: Radu Preda, Biserica în Stat: o invitaţie la dezbatere (Editura Scripta, 1999) şi Ioan Ică jr & G. Marani (ed.), Gândirea socială a Bisericii (Ed. Deisis, Sibiu, 2002) au dat tonul dezbaterii, apariţiile fiind completate fericit de traducerea românească a operei fundamentale semnată de filozoful texan H. Tristram Engelhardt jr.: Fundamentele bioeticii creştine (Ed. Deisis, Sibiu, 2005). Din aceleaşi „raţiuni tari”, care opun teologia postmodernităţii, au apărut şi volumele gemelare îngrijite, respectiv, de Miruna Tătaru-Cazaban (ed.), Teologie şi politică. De la Sfinţii Părinţi la Europa unită (Ed. Anastasia, Bucureşti, 2004) şi Radu Carp (ed.), Un suflet pentru Europa. Dimensiunea religioasă a unui proiect politic (Ed. Anastasia, Bucureşti, 2005). Ultimele două cărţi sunt rodul întâlnirilor patronate de Fundaţia Konrad Adenauer (www.kas.ro) şi organizate succesiv, începând cu 2002, la mănăstirea Bistriţa, Cheia şi Sâmbăta. Logica inevitabilă a interdisciplinarităţii – adaptată la nivel multiconfesional – a caracterizat şi întâlnirea de la poalele Ceahlăului (Durău, jud. Neamţ), organizată la sfârşitul lunii octombrie 2005 de către Konrad Adenauer Stiftung în colaborare cu parohia Stavropoleos şi cu sprijinul Administraţiei prezidenţiale şi al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, seminarul din acest an a fost intitulat: „De la gândirea teologică la acţiunea socială: realitate românească şi standardele europene.” Onorate cu prezenţa a doi ierarhi (mitropolitul Daniel Ciobotea şi episcopul Vasile Someşanul), întâlnirile au confirmat meteorologia tot mai alertă a gândirii şi acţiunii sociale creştine. 

Arhitectura teoretică a dezbaterilor de la Centrul cultural-pastoral „Sf. Daniil Sihastru” a pus ca temelie reflecţia asupra temeiurilor biblice şi patristice ale eticii creştine. Pr. Daniel Benga a justificat doctrina socială creştină ca exegeză a Evangheliei în lume şi „pentru viaţa lumii” (Ioan 6, 51). Toate acţiunile sociale ale comunităţii creştinilor tradiţionali fac parte din sfera de reflecţie şi inspiraţie a „liturghiei după liturghie.” Bogdan Tătaru-Cazaban le-a reamintit participanţilor că pentru Vasile cel Mare, Ambrozie al Milanului şi Augustin din Hipona, prietenia era virtutea fondatoare pentru echilibrul unei societăţi formată din cetăţeni virtuoşi. M. Neamţu a discutat diferenţa între perspectiva creştină asupra păcii şi ambiguităţile criticii violenţei în discursul postmodern, arătând cum anume Biserica poate menţine şi apăra diferenţa între pax romana şi pax Christi. Florin Frunză a prezentat un capitol din istoria secularizării moderne, arătând care pot fi consecinţele unei disjuncţii artificiale între spaţiul public şi cel privat de manifestare a sacrului. Violeta Barbu a ţinut o comprehensivă prelegere „pe marginea noului compendiu de doctrină socială catolică” iar Miruna Tătaru-Cazaban, asistent la Facultatea de Ştiinţe Politice, a prezentat viziunea gânditorului politic Alexis de Toqueville asupra libertăţii religioase. Cu elocinţă şi concizie, Cătălin Buciumeanu a lansat câteva provocări teologiei sociale: dacă Biserica reprezintă inima unui organism atât de complex cum este societatea umană de astăzi, în ce fel – se pune întrebarea – va reuşi această inimă să bată pentru un trup aflat într-o continuă mişcare?  Dr. Alin Tat a analizat teologia drepturilor omului în opera, pe nedrept ignorată, a lui Jacques Maritain, iar conferenţiarul ieşean Nicu Gavriluţă a prezentat rezultatele unui studiu sociologic despre pelerinajele ortodoxe în România de astăzi. În pofida impresiilor formulate superficial de către cronicarii grăbiţi ai vieţii publice româneşti, cei mai mulţi dintre pelerini dovedesc, cel puţin statistic, o bună formaţie catehetică. Dimpotrivă, fenomenul agramatismului religios corespunde escaladării inculturii de tip laic în mediile urbane. Expunerea lui Radu Carp a surprins provocările lansate de strategia educaţională Lisabona (2000) în perspectiva integrării europene. Insuficient receptate în România şi precar aplicate în ţările UE, principiile „economiei bazate pe cunoaştere” au fost discutate din perspectiva angajamentelor etice şi teologice ale cultelor creştine locale. Radu Preda a pus accentul pe riscurile inadecvării sistemului de învăţământ teologic la realităţile europene, încheind cu o pledoarie în favoarea  unei noi discipline teoretice: „teologia socială.” Dezbaterea a fost adâncită prin intervenţia complementară a lectorului Ionel Ungureanu, urmată de prelegerea meditativă a pr. Wilhelm Dancă, rector al Institutului teologic romano-catolic din Iaşi. A doua zi a seminarului a fost dedicată prezentării unor proiecte sociale practice asumate de BOR atât în România cât şi în Basarabia. Între exemplele de succes (deşi unul inevitabil parţial) am reţinut următoarele cazuri: şcoala „Christiana” din Cluj, dedicată recuperării tinerilor cu abandon şcolar; „Policlinica Sf. Pantelimon,” organizată pe bază de voluntariat de medicii creştini din aceeaşi capitală transilvană; aşezământul „Sf. Dimitrie” din Bucureşti şi, în sfârşit, societatea Caritas a Bisericii greco-catolice.

(M.N)