Arhimandritul Sofronie Saharov 

Doamne Iisuse Hristoase, Mielul lui Dumnezeu Cel ce ridici păcatul lumii, Care suindu-Te pe muntele Golgothei, răscumpărat-ai pe noi din blestemul legii, şi ai preînnoit chipul Tău cel căzut, pe Cruce preacinstite mâinile Tale întinzând, ca pe fiii lui Dumnezeu cei risipiţi întru una să aduni, şi trimiţând pe Preasfântul Duh, la unime pe toţi ai chemat; Tu dar, fiind a Tatălui strălucire, înainte de a ieşi la această mare lucrare de sfinţenie, lumii răscumpărătoare, rugatu-Te-ai Părintelui Tău ca toţi una să fim, precum Tu eşti cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt: 

Însuţi dăruieşte nouă har şi înţelepciune, spre a împlini această poruncă în fiecare zi, şi ne întăreşte în nevoinţa acelei iubiri pe care ai poruncit-o zicând: „Să vă iubiţi unul pe altul, precum Eu am iubit pe voi.“ Prin Duhul Tău Cel Sfânt dăruieşte nouă puterea de a ne smeri unul faţă de altul, amintindu-ne că cel ce mai mult iubeşte, acela mai mult se şi smereşte; învaţă-ne unul pentru altul a ne ruga, poverile unul altuia cu răbdare a purta, şi uneşte-ne pe noi întru cea legătura nedespărţită a dragostei, întru o singură turmă ascultătoare, pentru numele Tău cel Sfânt, împrejurul părintelui şi povăţuitorului nostru iubit, dând nouă şi a vedea în fiecare frate şi soră chipul slavei Tale celei negrăite; şi a nu uita că fratele nostru este viaţa noastră. Aşa, Doamne, Cela ce pentru bunăvoirea Ta ne-ai adunat întruolaltă dela marginile lumii, fă-ne a fi cu adevărat întru o frăţie, vieţuind întru o inimă, întru o singură voie, întru o dragoste, după cel mai înainte de veci sfatul dat lui Adam, Cel întâi născut.  

Întăreşte, apără şi acoperă sălaşul acesta cel sfânt, pe care l-a sădit dreapta ta, şi îl umbreşte sub acoperământul Preacuratei Maicii Tale, şi al Înaintemergătorului Ioan, şi al Cuviosului Părintelui nostru Siluan Atonitul, pe fiecare binecuvântând şi ocrotind, păzindu-ne de gânduri stricăcioase, de cuvinte sau de porniri protivnice ale inimii carile prăpăstuiesc sfântă lucrarea slujirii noastre; spre a se zidi sălaşul acesta pe piatra evanghelicelor tale porunci, întru loc de tămăduire, sfinţire şi mântuire, nouă înşine, precum şi tuturor celor ce aleargă către dânsul, cei osteniţi şi împovăraţi fraţii şi surorile noastre, şi ca să aflăm toţi odihnă întru Tine, Cel blând şi smerit Împăratul nostru, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.